Cainii maidanezi din Bucuresti. Solutii, posibilitati, aplicabilitate si eficienta.
In ultima vreme, in media a reaparut dezbaterea privitoare la soarta cainilor comunitari. Discutiile sunt aprinse si deseori incetosate de sentimente puternice care nu lasa dialogul sa se desfasoare in conditii normale.
Pe de-o parte, cei manati de o dragoste irationala fata de animale incearca sa puna problema prin prisma personificarii animalelor, atribuirea de caracteristici umane acestora (antropomorfizare excesiva), acuzand intreaga comunitate de nepasare, neglijenta si chiar ura la adresa animalelor.
De cealalta parte, oameni la fel de pasionali si irationali incearca sa transforme discutia intr-una despre civilizatie, igiena si exemple de societati vestice unde elementul maidanez este absent. O parte dintre cei din tabara mai sus mentionata au trecut prin trauma unor eventuale interactiuni mai putin placute cu acesti caini si, poate, sunt victimele unei mentalitati retrograde ce „stipuleaza” ca animalele si oamenii ar trebui sa traiasca separat in conditii organizate.
Autoritatile trebuie sa gaseasca solutia care sa multumeasca pe toata lumea, sa respecte prevederile legale si siguranta cetatenilor. Oamenii ce compun aceste autoritati dezamagesc prin faptul ca se impart la fel de pasional intr-una din cele doua tabere, daca nu in mod sincer, cel putin ca joc electoral.
Dezamagitor este insa ca in media nu apare nici o voce care sa aduca argumente stiintifice, atat de necesare unei asemenea dezbateri. Iata de ce am vrut sa fac publice aceste date.
Premise gresite
1 - Maidanezii sunt un efect secundar al demolarilor comuniste.
Fals!
Prima atestare a unui maidanez este, de fapt, prima atestare a unui caine domestic. Desi nu e ceva stiut la nivel comun, cainele a fost domesticit prin aciuare in jurul comunitatilor umane in jurul mileniului 10 inaintea erei noastre. Astfel, in cateva generatii, satul mezolitic s-a trezit cu o populatie consistenta de „maidanezi”(Beck,1973). Dintre acestia au fost selectati cainii care au contribuit la formarea celor 400 de rase si nu invers.
Mult mai tarziu, in Europa Evului Mediu, populatiile de caini maidanezi au inceput sa fie eliminate prin metode extrem de crude din nevoia oraselor de a instaura ordinea. Se pare ca aceasta este o alta etapa a istoriei pe care societatea romaneasca a sarit-o. Nu suntem singurii. La fel s-a intamplat in zone intinse din Italia, Spania si Portugalia, ca sa nu mai vorbim de America de Sud.
2 – Tarile civilizate nu au animale fara stapan.
Fals!
Desi toate orasele civilizate din lume au o politica activa de management al animalelor fara stapan, orasul este un ecosistem in care nu locuiesc doar oamenii. Spre exemplu nici macar un oras din lume nu poate spune ca a scapat de sobolani, gandaci sau alte „daunatoare” (Daniels,1988)..
Problema este una care tine de legile biologiei si de specificul culturii umane. Legea biologiei spune ca oriunde exista resurse va aparea un consumator, iar specificul culturii umane, chiar in zone extrem de sarace, este sa adune mai multe resurse decat are nevoie pe care apoi sa le arunce – de aici resurse indestulatoare pentru alte animale.
Porumbei, vrabii, ratoni (New York), vulpi (Londra), pisici, caini, coioti (L.A.), ursi bruni (Brasov, Canada, SUA) sau Grizly (Canada, SUA), maimute sau caini, sunt doar cateva din speciile de animale are impanzesc cele mai civilizate orase ale lumii. Toate aceste animale trec prin situatia de a fi tolerate, iubite sau hulite, in functie de cultura oamenilor cu care convietuiesc (WHO, 1988).
Daca in orasele civilizate nu am vazut, in excursiile noastre, animale fara stapan, asta se intampla din doua motive:
1 – Nu am vazut tot. Exista zone largi din Italia sau Grecia, ca excemplu, unde mai exista maidanezi si astazi. Chiar de curand pe agentiile de presa circula un fotoreportaj cu Kanellos, cainele vagabond din Atena, care participa la infierbantatele proteste, cand de o parte cand de alta. Caini fara stapan exista, cu aceleasi batai de cap pentru autoritati si in efective de zeci de mii in Rusia, SUA (Los Angeles, St. Louis, New York, Santa Fe, Pittsburgh, Cleveland, Detroit, St. Louis, The Rosebud Sioux Indian Reservation in South Dakota, Navajo Nation in Arizona, zone rurale din Alabama, Virginia, Alaska, Arkansas sau Crab Orchard National Wildlife Refuge in Ilinois ),Australia, India, Taiwan, Turcia sau insulele Galapagos (http://news.nationalgeographic.com);
2 – Orasele respective au o politica de control a animalelor care nu numai ca este foarte buna, dar este aplicata cu consecventa de zeci de ani, astfel pastrand numarul acestor animale la minim.
3 – Tarile civilizate eutanasiaza cainii fara stapan, de aceea au scapat de ei.
Fals!
In tarile Europei centrale, populatia de caini maidanezi este aproape inexistenta, iar legislatia cere ca orice caine fara valoare chinologica sa fie castrat sau se cere plata unei taxe de catre stapan, astfel ca autoritatile se ocupa doar de animale proaspat abandonate, si acelea destul de putine datorita castrarii animalelor cu stapan. In asemenea conditii, se purcede la internarea cainilor gasiti pe strada in adaposturi, tinerea lor pentru o perioada data in speranta revendicarii si eutanasierea in cazul in care nu se gasesc solutii alternative. In tarile de care vorbim, populatia de caini maidanezi a fost eliminata, acum zeci sau sute de ani, prin metode de o brutalitate inacceptabila pt secolul 21, respectiv stabilirea unei recompense pt fiecare animal ucis si asteptarea ca paturile mai sarace sa ucida cainii dupa orice metoda in plina strada.
In alte zone, cu nimic mai necivilizate, unde populatia de maidanezi este una stabila si numeroasa, autoritaile impreuna cu varii ONG-uri oscileaza intre mai multe cai de a rezolva problema (Santamaria et al, 1990).
4 – Cainii sterilizati nu musca.
Fals!
In ciuda faptului ca studiile facute pe muscaturile de caini arata ca un numar semnificativ dintre caini agresori, erau masculi intacti, aceleasi studii arata ca si femelele sterilizate sau nu, cat si masculii sterilizati pot fi agresivi. De fapt, nici un studiu pana acum nu a adus dovezi ca sterilizarea altereaza vreun comportament in afara celui sexual (Lockwood,1995).
5 – Cainii nu musca decat provocati. Daca te-a muscat un caine inseamna ca l-ai sacait tu sau altul inaintea ta.
Cel putin incert!
Studiile pe agresiune canina asupra oamenilor nu au reusit sa identifice toate cauzele atacurilor. Este evident ca o parte din ele sunt provocate de comportamentele reprobabile ale oamenilor, altele de comportamente provocatoare involuntare (acte ce constituie o provocare in repertoriul comportamental al cainelui dar pe care omul nu le cunoaste si nu se fereste sa le dezvolte) dar exista si atacuri care nu au, cel putin aparent, nici o legatura cu atitudinea victimelor. In majoritatea tarilor civilizate se duc campanii de informare asupra comportamentelor „safe” in interactiunea cu cainii, si a semnelor „prevestitoare” de episoade agresive, cat si raspunsul potrivit la acestea (Lockwood,1995).
In general, desi este evident ca atacurile cainilor asupra oamenilor sunt o problema inerenta a convietuirii cu aceste animale, toti expertii par a cadea de acord ca abordarea corecta a acestei probleme este educarea oamenilor in interactiunea cu cainii(Lockwood,1995).
Premise corecte
1 – Populatia de caini fara stapan este destul de numeroasa pentru a se supune regulilor biologice si ecologice specifice unei specii de animale care traieste mai mult sau mai putin salbatic intr-un ecosistem uman.
Studiile, destul de numeroase, arata ca aceste populatii sunt stabile si se supun acelorasi reguli de supravietuire ca si animalele din salbaticie. Ele depind pentru supravietuire de resursele disponibile, de factori climatici, boli si interactiunea cu omul, neavand niciun pradator natural. Fiecare din acesti factori are ponderea sa si nu trebuie desconsiderat (Barnett & Rudd,1983; Beck,1973,1975;Bekoff,1979; Berman & Dunbar1983)
Orasul ofera surse nemasurate de hrana si adapost acestor animale, insa pe de alta parte sursele de apa sunt limitate iar accidentele de masina sau caldurile excesive sunt factori limitatori. De asemenea, o prea mare densitate de indivizi duce la epidemii si la raspandirea excesiva a parazitilor care limiteaza si ele populatia (Scott&Fuller, 1965).
2 – Cainii comunitari, maidanezii, constituie o populatie stabila si foarte dinamica.
Unul din lucrurile care scapa dezbaterii publice este acela ca pe o perioda de un an, o femela de talie medie face cam 20 de pui.
Avand in vedere ca populatia de caini este aproximativ constanta ca numar de-a lungul anilor, inseamna ca foarte multe animale mor pe cai naturale in rastimp de un an. De-a lungul anului se nasc destui pui incat sa mareasca populatia de 10 ori si cu toate acestea la sfarsitul anului populatia este compusa dintr-un numar de caini aproximativ egal cu cel initial. Asta inseamna ca in aceasta populatie se petrece o masiva „rotire de cadre”, ce permite doar supravietuirea celor mai adaptati la mediu. Populatia nu poate creste deoarece este limitata de resurse (mancare, adapost, teritoriu, apa, etc).
Astfel, din cei 20 de pui ai unei femele, supravietuiesc numai atatia cat sa inlocuiasca in teritoriu pe cei bolnavi, batrani sau inapti (Beck,1973,1975;Bekoff,1979; Berman & Dunbar1983).
3 – Populatia de caini din orase este sustinuta si de numarul mare de caini abandonati, fie pui, fie adulti.
Numarul acestor animale abandonate nu a fost estimat de nimeni insa este general acceptat ca fiind foarte mare avand in vedere ca sterilizarea cainilor din gospodarie este o practica foarte putin populara in Romania iar rata naturala de inmultire a cainilor, in general, este mult mai mare decat numarul de oameni care doresc sa fie stapani de caini.
In New York, la o populatie estimata de 7 milioane de caini, sunt inregistrate cateva zeci de mii de abandonuri pe an, insa nu trebuie uitat ca mentalitatea fata de cresterea si ingrijirea cainilor, fata de sterilizarea cainilor fara valoare chinologica si bunastarea animalelor este mult evoluata in orasul american fata de Romania. Ne putem imagina deci, ca desi populatia Romaniei este cam aceiasi cu a mentionatului oras, numarul abandonurilor anuale este probabil mult mai mare la noi.
Situatia din Bucuresti
Estimarile ASA (Autoritatea pentru Supravegherea Animalelor) dau cifra aproximativa de 40 000 de caini fara stapan care traiesc pe strazile Bucurestiului la ora actuala. Din lipsa de alte date, vom lua aceasta estimare ca fiind buna si vom dezvolta pe marginea ei.
Conform dinamicii populationale la canide putem presupune ca aproximativ 75% sunt animale adulte din punct de vedere reproductiv, adica 30 000. Aproximativ jumatate vor fi femele, 15 000.
Conform biologiei specifice cainilor, ele vor fata de doua ori pe an, intre 8 si 12 pui de fiecare data. In medie 20 de pui pe an. Astfel vorbim de numai putin de 300 000 de pui care se nasc in fiecare an pe strazile din Bucuresti. Adica o populatie totala de 340 000 de animale (Kleiman, 1968). Aici mai adaugam si un numar destul de mare de caini abandonati.
Ce pastreaza aceasta populatie la aproximativ acelasi numar este disponibilitatea resurselor, a teritoriului si adapostului. Astfel pe parcursul unui an, in Bucuresti mor mai mult de 300 000 de animale pe cale „naturala” adica fara interventia autoritatilor.
Ceea ce ii limiteaza sunt resursele de apa si hrana, cerintele de teritoriu (indiferent de abundenta hranei, daca pe un teritoriu dat se aduna prea multe animale, apar conflictele si luptele, astfel ca o parte din animale sunt fortate sa paraseasca teritoriul, apar bolile si se revine la numarul initial, chiar daca actorii nu sunt neaparat aceiasi) (Beck,1973, 1975;Bekoff,1979; Berman & Dunbar1983) si nu in ultimul rand, accidentele rutiere.
E important ca atunci cand luam in considerare orice strategie de control a acestei populatii sa luam in calcul toti acesti indivizi, nu numai cei 40 000 care apar in estimarea ASA. In spatele lor exista o intreaga multime de indivizi care se nasc si mor. De multe ori, interventia autoritatilor e ineficienta tocmai pentru ca nu are efect mai mare decat ceilalti factori limitatori, nemodificand teritoriul din punct de vedere al resurselor de hrana (gunoiului) sau altor asemenea factori(Hirata et al,1986).
Solutii pentru rezolvarea problemei
Scurt istoric
De-a lungul timpului, in Romania, s-au incercat mai multe solutii de rezolvare a acestei probleme, desi, in mod evident, niciuna nu adat rezultatele dorite. De fapt, de la atestarea primilor hingheri in Bucuresti, in 1808, Bucurestiul nu fost nicio secunda lipsit de caini fara stapan sau cu stapan neidentificat.
Prima solutie au constituit-o hingherii care trebuiau sa ucida aceste animale, la prima vedere in plina strada. Mai tarziu, s-a ajuns la solutia recompensarii oricui ce aducea dovada uciderii unui caine „vagabond”, iar o parte din patura mai saraca dezvoltase o intreaga procedura, destul de grotesca si sangeroasa, de a ucide animalele cu ajutorul unor tepuse lungi de cativa metri si apoi de a exploata blana „victimei”. Dupa a doua jumatate a secolului 19, se dezvolta procedura prin care cainii trebuiau prinsi, retinuti intre 36 si 48 de ore in vederea unei eventuale revendicari si apoi ucisi, urmand ca trupurile animalelor sa fie exploatate sau nu. Aceasta procedura a ramas in vigoare pana la caderea comunismului, in unele zone, in altele pana in 2000. Intre 2001 si 2008, in Bucuresti s-a aplicat metoda prinderii si a eutanasierii, de data aceasta dupa metode mai umane conform datelor oficiale, dupa cateva zile de internare in adapostul ASA. Metoda nu a dat roade, asa ca Primaria generala a inceput sa aplice metoda sterilizarii si returnarii in teritoriu spre sfarsitul lui 2008.
De-a lungul timpului, pe perioade scurte si in conditii nu tocmai legale, in anumite zone, s-a practicat imprastierea de otrava, insa falimentul acestei metode este evident atata timp cat o otrava capabila sa omoare un caine fara stapan este capabila sa oamoare si un caine cu stapan, dar mai cu seama, un copil care s-ar putea juca in zona afectata.
Foarte important este faptul ca in ciuda aplicarii mai mult sau mai putin energice a uneia sau alteia dintre metode, populatia de caini „comunitari” a suferit foarte mici fluctuatii de la tendinta naturala de a creste odata cu orasul, conform legilor biologice expuse mai sus: cresterea orasului a dus la cresterea teritoriului, a ghenelor si a gunoaielor nesupravegheate, deci a populatiei de caini.
Astazi, cu mai multe propuneri legislative in Parlament, cu o dezbatere energica in media pe aceasta tema, cautam sa gasim o solutie mai pragmatica si mai eficienta pentru aceste animale.
1 – Cazarea in adaposturi
Scumpa si ineficienta. Gandita ca fiind o solutie pentru o populatie totala de 40 000 si tot ar fi fost foarte scump. Conform premiselor de mai sus, insa, e clar ca pana prindem si cazam 40 000 de animale, alte 40 000 rezultate din inmultiri si abandon vor ocupa teritoriul si resursele si o vom lua de la capat, insa de data asta vom avea si adaposturile pline. Lasand la o parte ca pentru construirea unui adapost in care sa asiguri animalului minimul de spatiu reglementat de legislatia in vigoare costurile ar fi enorme (vorbim de 80 000 de metri patrati numai custile) aceste adaposturi s-ar trezi in scurt timp suprapopulate din cauza reconstituirii populatiei de pe strazi cat si a inmultirilor survenite in interiorul adapostului (Daniels & Bekoff, 1989a).
2 – Campaniile de adoptii
Ineficiente. Desi adoptia este o solutie pentru niste indivizi dintre cainii de pe strada, statistic vorbind, nu e o solutie, avand in vedere numarul celor abandonati. In ceea ce priveste cainii, in toata lumea este general acceptat ca exista mult mai multi caini decat posibili stapani (Boitani et al, 1995).
Aceste doua practici impreuna au fost puse in practica cu succes in tari ca Austria sau Germania, unde rata abandonurilor este recunoscut foarte mica iar o populatie propriu zisa de caini fara stapani (care sa se inmulteasca independent, in mod salbaticit) nu exista.
3 – Eutanasia (Prinderea, sterilizarea, cazarea pentru 7 zile si uciderea intr-un mod uman)
Extrem de scumpa, foarte greu de pus in practica si cea mai ineficienta. Avand in vedere stabilitatea populatiei, pe care am expus-o mai sus, este clar ca interventia artificiala a omului nu ar face decat sa sporeasca sansele de supravietuire a cainilor care in conditii normale nu reusesc sa supravietuiasca.
Daca in acest moment din 10 pui ai unei femele, ajung la varsta adulta numai 2, cat sa inlocuiasca pe cei batrani sau bolnavi care mor, in momentul in care noi vom scoate din teritoriu, sa zicem 3 animale, in vederea eutanasiei sau a adoptiei sau a cazarii in adapost, din puii femelei noastre vor supravietui 5 pui intrucat resursele si teritoriul vor fi capabile sa-i sustina avand in vedere ca sunt mai putini actori in scena. (Daniels & Bekoff, 1989a; Boitani et al, 1995)
Pe de alta parte, conform unei practici intrate in traditie din secolul 19, in toate tarile civilizate, eutanasia se face dupa o perioada de timp in care animalul sa fie eventual revendicat sau adoptat. Pentru eventuala eliberare el este sterilizat. Actualmente, varianta propusa in Romania este de 7 zile, de doua ori mai mica decat perioada legala de pana acum.
Strategia de prindere, sterilizare si cea de eutanasiere trebuie sa tina pasul cu rata de inmultire a cainilor si cu rata de abandon – care nici macar nu e cunoscuta. Sa vorbim doar de rata de inmultire:
Ar fi nevoie ca ASA sa fie capabila sa „proceseze” cel putin 300 000 de caini pe an (la ultima incercare de aplicare a acestei solutii s-au eutanasiat 150 000 de animale in 7 ani!). Cum nu toate zilele anului sunt lucratoare, ar fi in discutie in jur de 1000 de caini pe zi. Lucrurile ar decurge cam asa:
In fiecare zi ar fi prinsi 1000 de caini, sterilizati si internati. In aceiasi zi, 1000 de indivizi, procesati cu o saptamana in urma ar fi eutanasiati sub supravegherea veterinarului.
Cum o echipa de 2 prinzatori si o masina nu poate prinde mai mult de 40 de caini pe zi, e nevoie de cel putin 25 de astfel de echipe. Mai e nevoie de inca 50 de echipe de doctori veterinari si tehnicieni veterinari care sa sterilizeze fiecare 25 de indivizi si sa-i interneze iar apoi sa eutanasieze fiecare 25 de caini. Ar mai fi nevoie de o echipa care sa transporte trupurile celor 25 de indivizi la Protan sau in alt loc de depunere conform legii.
Salariile unei asemenea armate, chiar la nivel minim, ar insuma cel putin 1 000 000 de euro pe an.
Pe langa asta am avea nevoie, pentru a asigura fluxul, de un adapost capabil sa cazeze 7 000 de animale. Adica 14 000 de metrii patrati doar de custi, plus cateva mii de metri patrati de alei, o cladire capabila sa adaposteasca 50 de Sali de operatie/eutanasiere, 50 de masini. Se adauga in fiecare an hrana acestor animale, medicamentele si echipamentele medicale folosite, combustibilul si reparatiile masinilor,altele. Ar fi cel mai mare si mai scump spital de animale din Romania.
Ar costa in jur de 5-6 milioane de euro constructia (sau constructiile), inca 500 000 echipamentele medicale initiale, sa zicem 350 000 masinile si, in afara salariilor personalului, bugetul anual s-ar ridica la inca 1 000 000 de euro.
Deci o investitie initiala de 6-7 milioane de euro si un buget anual de 2 000 000 de euro.
Atentie! Prin aceasta cheltuiala s-ar putea tine pasul cu rata lor naturala de inmultire. Pentru a-i imputina, ar trebui sa recalculam aceste cifre la un nivel si mai mare.
In cat timp s-ar rezolva problema cu o astfel de investitie? In functie de numarul de caini abandonati si de corectitudinea cifrelor noastre care sunt doar estimate...
Animalele abandonate se inmultesc si ele, deci avem pe cap o alta rata a inmultirii.
Cert este ca aceasta metoda s-a incercat si sub comunisti si sub mandatul de primar al lui Traian Basescu. Desi nu avem date despre seriozitatea si competenta cu care a fost pusa in practica, situatia in 2008 arata in mare masura la fel ca inainte de aceste campanii.
De fapt, desi pusa in practica in mai multe parti ale Europei (Ucraina, Rusia, Grecia sau Bulgaria) si in Ameica de Sud, aceasta metoda nu s-a dovedit eficienta nicaieri (WHO,1988).
Nota bene: Argumentele pentru care ma opun acestei solutii nu au nimic de a face cu dragostea pentru animale sau cu normele de protectie a animalelor. Pare la fel de tragic sa omoram noi 300 000 de animale sau sau sa moara pe strada 300 000 de animale in fiecare an.
4 – Sterilizarea. Prinderea, sterilizarea, vaccinarea, deparazitarea si returnarea in teritoriu.
Eficienta numai dublata de alte masuri (Hirata et al,1986a si b). Ea este inutila in cazul in care nu se actioneaza concomitent pentru reducerea abandonului.
Ar avea cateva avantaje demne de luat in considerare:
- Este ieftina: exista cateva ONG-uri care se ofera sa participe gratis, cerand numai decontarea combustibililor si eventual o masa calda pentru personal. Pe de alta parte, chiar fara sprijinul acestor organizatii se poate face cu logistica existenta;
- Animalele returnate in teritoriu vor fi vaccinate, deparazitate si tratate de afectiuni evidente, deci sanatoase si capabile sa-si mentina teritoriul dar fara sa se inmulteasca. Astfel echipele de prindere pot inainta de la un cartier la altul fara teama ca in urma lor vor aparea mereu noi si noi indivizi care trebuie procesati. Desigur ca vor exista si asemnea situatii datorita abandonului, sau a dificultatii in a prinde anumite exemplare, dar asemenea situatii vor aparea mai rar si pot fi remediate usor prin prinderea si sterilizarea indivizilor respectivi (Boitani & Fabbri,1983a);
- Datorita celor de mai sus, nu e nevoie de un ritm draconic, intrucat animalele reintroduse nu se mai inmultesc.
- Este in concordanta cu politica Organizatiei Mondiale a Sanatatii in aceasta problema (WHO,1988).
Dezavantaje? Exista destule insa ele tin mai ales de perceptia noastra asupra problemei:
- Intoleranta unei mari parti a populatiei cu alta solutie decat cea „finala”. Dorinta unei rezolvari rapide, desi imposibile;
- Incetineala cu care se implementeaza o schimbare de politica la nivelul autoritatilor;
- Durata mare a unui asemenea proiect.
5 – Sterilizarea cainilor din gospodarii. Sterilizarea acelor caini fara valoare chinologica sau utilitara pentru a reduce semnificativ abandonul.
Eficienta doar in concurs cu una din metodele de mai sus. Este o practica sustinuta in majoritatea tarilor civilizate, aici nimic nou sub soare (Boitani & Fabbri,1983a).
Trebuie facut un registru national al animalelor de companie, sub oranduirea Ministerului Agriculturii, asa cum exista pentru vaci, oi, cai sau alte animale, mai „relevante” din punct de vedere economic.
Trebuie stabilit clar in ce conditii un caine este declarat apt pentru reproductie (expozitii de frumusete, examene de lucru, recunoscute de cine, in ce fel, etc);
Trebuie stabilita o taxa pentru acei stapani care doresc sa-si pastreze animalele intacte, indiferent de valoarea chinologica sau utilitara.
Trebuie interzise crescatoriile mastodont de caini (puppy mils). Produc animale cu probleme de comportament care sunt cel mai des intre cele abandonate.
Trebuie instituit un organ de control al acestor prevederi, care sa aiba autoritatea sa dea amenzi.
Intre avantaje, amintim ca si aceasta este in armonie cu politica Organizatiei Mondiale a Sanatatii in aceasta problema.
Daca se aplica aceasta metoda cu consecventa, atunci putem spera ca in cativa ani, numarul de caini abandonati anual va fi foarte mic, comparabil ca cifre cu cel din tari ca Austria, Germania sau Anglia.
Dezavantajele acestei politici vin din nou din modul nostru, al oamenilor, de a pune problema:
- Intoleranta unei mari parti a populatiei fata de ideea sterilizarii animalelor din gospodarie. Exista mentalitatea gresita ca acesti caini isi pierd din calitatile de paznici.
- Incetineala cu care se implementeaza o schimbare de politica la nivelul autoritatilor;
6 – Izolarea ghenelor si altor surse de gunoi, schimbarea modului in care se arunca gunoiul.
Eficienta dar de lunga durata. Se practica in mai multe tari insa destul de incet. Cultura umana pare a fi foarte atasata de obiceiul de a-si arunca gunoiul in mod dezorganizat. Izolarea ghenelor in sine nu ar fi atat irealizabila insa din observatii personale, pot spune ca o mare pare dintre oraseni arunca resturi menajere comestibile chiar pe fereastra apartamentelor, loc de unde cainii fara stapan se pot alimenta in voie.
Judecand dupe exemplele din vest, ar fi probabil nevoie de niste campanii de informare si educare a cetatenilor de cateva zeci de ani. Japonia este unul din exemplele fericite, unde planurile urbane sunt facute si in functie de pericolul animalelor fara stapan (Hirata et al, 1986).
Concluzii
In urma acestui demers, am lamurit ca nu exista solutii rapide pentru reolvarea problemei cainilor comunitari. Singurele solutii aplicabile sunt prinderea, sterilizarea, vaccinarea, deparazitarea, tratarea afectiunilor evidente si returnarea in teritoriu dublata de o politica ferma de inregistrare si sterilizare a tuturor cainilor din gospodarii in afara celor cu valoare chinologica sau utilitara, insa acestea sunt proiecte de durata pe care autoritatile trebuie sa le implementeze cu multa consecventa. Un studiu stiintific recent facut pe o populatie de 350 de detinatori de animale de companie din Romania (Cocia & Rusu, 2010) arata ca in general, romanii sunt de acord cu despre sterilizarea animalelor de companie, cu specificarea ca exista diferente de gen in opinii. Deci populatia romaneasca este pregatita la nivel atitudinal sa implementeze sterilizarea animalelor de companie.
Probabil ca sunt necesare campanii de informare a populatiei asupra avantajelor acestor proiecte, de asemenea vor fi necesare training-uri la nivelul institutiilor statului cu privire la aceasta problema.
Societatea trebuie, pana la finalizarea acestor proiecte, sa fie informata despre cum sa relationeze cu aceste animale pentru a reduce muscaturile, a nu mari riscul de boli sau transmitere de paraziti de la caini la oameni, cursuri in scoli pentru a invata copii cele mai bune atitudini in preajma cainilor comunitari, etc.
Punand in practica cele doua proiecte ce par a fi viabile, avem motive sa credem ca in urmatorii 10-12 ani atat numarul cainilor abandonati in fiecare an cat si numarul cainilor fara stapan de pe strada sa scada pana la nivelul actual din tarile centrale Europene.
Pe scurt: Mai rapid nu se poate. Trebuie sa invatam sa traim cu ei pana reusim sa rezolvam problema. Trebuie sa pornim o campanie consecventa de punere in aplicare a celor doua proiecte viabile.
Disclaimer:
Prezentul articol nu se doreste o sustinere a vreunei initiative legislative, sau a vreunui politician cum nu este nici parerea oficiala a vreunei organizatii de protectia animalelor, ci se doreste a fi o analiza asupra solutiilor posibile in privinta rezolvarii problemei cainilor comunitari, ea constituind o parere personala a autorului.
Multumiri:
Doamnei biolog Alina Simona Rusu de la Universitatea Babes-Boliyai din Cluj pentru corecturi, sugestii si comentarii.
Tuturor celor implicati in programe de management a animalelor fara stapan de la Fundatia Vier-Pfoten sau alte ONG-uri pentru discutii si pareri de expertiza.
Tuturor celor care vor citi acest articol.
Bibliografie:
Barnett, B.D & Rudd, R.L. (1983). Feral dogs of the
Beck, A.M. (1973). The ecology of stray dogs: a study of free-ranging urban animals.
Beck, A.M. (1975). The ecology of “feral” and free-roving dogs in
Bekoff, M. (1979). Scent marking by free-ranging domestic dogs. Biology of Behavior,4,123-39.
Berman, M. & Dunbar,
Biocca, M., Giovanini, A., Gradoni, L., Gramiccia, M., Mantovani,A.(1984). Problema di sanita’ pubblica legati ai cani randagi e inselvatichiti. Annali Dell’ Istituto di Sanita, 20, 275-86.
Boitani, L. (1983). Wolf and dog competition in Italy. Acta Zoologica Fennica, 174, 259-64.
Boitani, L.,.& Fabbri, M.L. (1983a). Censimento dei cani in Italia con particolare riguardo al fenomeno del randagismmo. Ricerche di Biologia della Selvaggina (INBS, Bologna), 73, 1-51.
Boitani, L. & Racana, A. (1984). Indagine eco-etologica sulla popolazzione di cani domestici e randagi di due comuni della Basilicata. Silva Lucana(Bari), 3/84, 186.
Boitani, L., Francisci, F., Ciucci, P. & Andreoli, G. (1995). Population biology and ecology of feral dogs in central
Causey,
Cocia, Roxana I.; Rusu, Alina S., Anthrozoos: A Multidisciplinary Journal of The Interactions of People & Animals, Volume 23, Number 2, June 2010 , pp. 185-191(7)
Daniels, T.J. (1988). Down in the dumps. Natural History, 97, 8-12.
Daniels, T.J. & Bekoff, M. (1989a). Spatial and temporal resource use by feral and abandoned dogs. Ethology, 81, 300-12.
Daniels, T.J. & Bekoff, M. (1989b). Population a social biology of of free ranging dogs, Canis Familiaris. Journal of Mammalogy, 70, 754-62.
Gipson, P.S. (1983). Evaluation abd Control implications of behavior of feral dogs in Interior Alaska. In Vertebrate
Hirata, H., Okuzaki, M. & Obara, H. (1986a). Characteristics of urban dogs and cats. In Integrated Studies in Urban Ecosystems as the Basis of Urban Planning
Hirata, H., Okuzaki, M. & Obara, H. (1986b). Relationships between men and dogs in urban ecosystem. In Integrated Studies in Urban Ecosystems as the Basis of Urban Planning II., Ed. H. Obara. Special Research Project on Environmental Science (B334-R15-3), pp.113-20. Toki: Ministry of Education.
Kleiman, D.G. (1968). Reproduction in the Canidae. International Zoo Yearbook, 8, 1-7
Lockwood, R (1995). The ethology and epidemiology of canine aggression. In The Domestic Dog, its evolution, behaviour and interactions with people, ed. J. Serpel, pp131-7.
Nesbitt, W.H.(1975). Echology of a feral dog pack in a wildlife refuge. In The Wild Canids, ed. M.W. Fox, pp391-5.
Perry,M.C.& Giles,R.H. (1971. Free running dogs. VirginiaWildlife, 32, 17-19.
Santamaria, A., Passannanti, S.& Di Franza, D.(1990). Censimento dei cani randagi in un quartiere di Napoli. Acta Medica Veterinaria, 36, 201-13.
Scott, M.D. & Causey, K. (1973). Ecology of feral dogs in
Scott, J.P. & Fuller (1965). Genetics and the Social Behavior of the Dog.
World Health Organization (1988) Report of WHO Consultation on Dog Ecology Studies Related to Rabies Control. WHO/Rabies Research/88.25
http://news.nationalgeographic.com/news/2003/08/0821_030821_straydogs.html
Etichete: Bucuresti, caini, cetateni, informare, maidanezi, Romania
publicat de Info Maidanezi la
06:41
26 comentarii:
Chapeau! O analiza pertinenta si foarte documentata!
Incercam si noi. Vrem sa raspandim informatiile detinute, pentru a incerca sa educam populatia.
Domnule draga,
ma bucur sa aflu ca aveti o opinie extrem de competenta in legatura cu problema spinoasa si agravanta pentru economia Romaniei a cainilor maidanezi. Calculele pe care ni le prezentati in articol sunt cu mult sub asteptari. Personal (sunt economista) consider ca cifrele se estimeaza in jur de 20 milioane de euro.
Totusi sunt surprins cum de ati ajuns sa va dea mai putin sterilizarea si deparazitarea decat eutanasierea. Eu as propune ca ONG urile sa deparaziteze iar Primariile sa eutanansieze tot ce nu este sterilizat evident. Plus amenzi mari la abandonuri plus recompense pentru pasionalele batrane declarante a celor care abandoneaza cateii. In rest sa auzim numai de bine!
Multumesc de parere. Probabil ca in partea economica a afacerii ai dreptate, insa eutanasierea costa intr-adevar mai mult decat sterilizarea si deparazitarea, intrucat, asa cum am scris si in articol, eutanasierea presupune, in prealabil, sterilizarea si deparazitarea.
Multumesc inca odata.
de ce este nevoie de sterilizare si deparazitare daca vor fi eutanasiati ? alooooooooooo, de aia este m-ai scump eutanasiatul
Foarte bun acest studiu,dar oare cati il inteleg ?Dovada o avem in comentarii!! Autoritatile ar trebui sa citeasca si ei,in special primarii,si cu cel General.Dar ,oare nu vin alegeri?nu au nevoie iar de fonduri? Cainii sunt si ei una din sursele de bani .Si eutanasierea in conditii civilizate ar costa enorm de mult basca ca s-ar dubla sau tripla suma ca se le iasa si autoritatilor ceva ,normal .
Avand in vedere ca nu sunt avizat si documentat nu-mi permit sa emit o parere,spun doar ca orice decizie s-ar lua, aceasta trebuie sa tina cont de ratiune,respect si de contextul actual in care traim.Nu-mi doresc o lume ideala in care toata lumea iubeste animalele,insa imi doresc si am pretentia ca in anul 2011 lumea sa respecte animalele!
Pentru anonim: Eutanasierea este "m-ai" scumpa pentru ca injectia costa mai mult decat sterilizarea!
Pentru autor articol: Ati putea completa articolul si cu date de aici:http://xnici.wordpress.com/2010/11/27/interese/ (puteti sa faceti calcule si sa introduceti, fara probleme si fara citari)
Felicitari pentru articolul foarte bine documentat!
Sterilizarea si deparazitarea, cat si cazarea pentru 14 zile a cainelui prins fara stapan se face intrucat, conform drepptului la proprietate, autoritatile trebuie sa se asigure ca acel animal nu este revendicat.
Eutanasierea "on the spot" ar face victime in randul proprietarilor de caini care se pierd, punand autoritatile in situatia de a plati despagubiri in justitie.
Iata de ce, indiferent de principiile protectiei animalelor, eutanasierea este mai scumpa decat prinderea, castrarea si eliberarea cainilor in teritoriu.
Foarte bun materialul, singurul atat de pertinent argumentat, serios si veridic de mult timp. Sper sa il citeasca si cine trebuie.
Felicitari pentru articol, foarte argumentat, informat si lipsit de patos care sa intunece judecata. Cred ca adevarata problema este constanta in actiune. Oricare din solutiile enumerate mai sus daca s-ar fi aplicat constant, sustinut, ar fi dar roade. Dar la noi totul e in salturi. se scrie un articol in presa, se fac niste valuri, se induce o campanie de panicare, se misca ceva, apoi pauza. Si in mod clar trebuie sa invatam sa ne descurcam cu ei dar nu e chiar usor. Asa cum spui si-n articol, ei de fapt nu sunt tocmai domestici, ei nu traiesc pe linga casa omului ci printre blocuri. Si dau lupte teritoriale crancene. In curtea mamei era un caine mare, o corcitura de dog si a scapat intr-o noapte si i-a fost fatal. L-au gasit a doua zi sfasiat, in agonie...nu s-a mai putut face nimic. El era un caine domestic care nu a facut fata intr-o lupta terioriala cu niste caini salbatici. E foarte bine ca oamenii sa fie informati, educati. Sunt si pe Animal Planet emisiuni dar din pacate vor mai fi victime...dar ar fi si mai bine daca s-ar face un efort comun, ONG-uri, institutii de stat etc ca sa se treaca de la actiuni sporadice la unele constante.Si da, e adevarat, pina nu se vor steriliza inclusiv caini cu sapaini...dar asta va fi greu. Poate cel mai greu.Inca o data, felicitari pentru articol. E un exemplu de abordare serioasa si documentata!
"Sterilizarea si deparazitarea, cat si cazarea pentru 14 zile a cainelui prins fara stapan se face intrucat, conform drepptului la proprietate, autoritatile trebuie sa se asigure ca acel animal nu este revendicat."
In cazul in care animalul e revendicat, atunci propietarul trebuie sa plateasca si sterilizarea/deparazitarea/cazarea. Iar aceasta trebuie facuta chiar atunci cand e revendicat (altfel ar fi niste bani cheltuiti degeaba pe niste caini pe care oricum ii eutanasiezi).
Pretul oficial pt o euthanasiere e 34 euro,iar cel pt o sterilizare 24 euro..bineinteles,sunt preturi umflate,ca sa intre si in buzunarele unor persoane niste bani ;( La cabinetle vet la care merg,o eut nu costa mai mult de 50 ron,iar o sterilizare la pret redus e 50-60 ron.
Ca sa nu mai zic ca la noi eutanasia se face cu bata in cap,sau alte metode,desi oficial se foloseste injectia letala.
Felicitari pt articol,e scris f echilibrat si argumentat.
Sunt de acord cu sterilizarea ambelor categorii,maidanezi si cei cu stapan,si cu eutanasiera celor foarte agresivi.Poate ca daca acele campanii de sterilizare de pana acum ar fi fost corect facute numarul maidanezilor ar fi scazut considerabil.
Daca in tarile civilizate numarul de caini e mult mai mic decat aici pentru ca acum zeci de ani s-a practicat uciderea lor, cum de nu e eficienta metoda? Mie imi pare foarte eficienta, au obtinut ce si-au dorit: strazi civilizate, fara salbaticiuni, pentru multe generatii de acum incolo. Scopul nostru este sa fie mai putini caini pe strazi si sa nu mai fim in pericol, noi si copiii nostri, la fiecare colt de strada. De ce ne chinuim sa reinventam apa calda? Asta a mers la altii, asta aplicam si noi. Nu uita ca vorbim de un numar foarte mare de caini. Propun ca mai intai sa le reducem semnificativ numarul, apoi vedem ce facem cu cei ramasi (adaposturi, adoptie, etc).
Consider ca gresiti in multe puncte din argumentatia d-vs!
1."Maidanezii sunt un efect secundar al demolarilor comuniste" - corect partial!Nu puteti justifica o situatie prezenta in Bucuresti(AZI!!!) si alte orase din tara cu argumente din epoca medievala si cea a fierului.. pur si simplu argumentatia nu tine!
2. "Tarile civilizate nu au animale fara stapan" FALS dar nu din armgumentele d-vs ci din prisma controlului de numar minim care se manifesta in acele tari- si porumbeii si sobolanii si gandacii si caini si pisicile sunt "eliminate" daca depasesc un anumit numar
3."Tarile civilizate eutanasiaza cainii fara stapan, de aceea au scapat de ei"- corect! http://en.wikipedia.org/wiki/Animal_euthanasia
http://www.peta.org/issues/Companion-Animals/euthanasia-the-compassionate-option.aspx
apelul la metodele epocii medievale, e de asemenea fals!(dar e emotional, va inteleg!)
5. "Cainii nu musca decat provocati. Daca te-a muscat un caine inseamna ca l-ai sacait tu sau altul inaintea ta" afirmatia e falsa! pentru ca "provocarea" presupune un act constient din partea omului. Ori factorii de stres care pot provoca atacul cainilor nu sunt intodeauna constienti subiectului uman, din aceasta cauza nu se pot categorisi ca "provocare"(Spre exemplu, nu poti cere unei doamne sa nu se dea cu un anumit parfum, pentru ca la ora X va trece printr-o zona cu o haita de caini ce devine agresiva la acel miros..)
1a)"Populatia de caini fara stapan este destul de numeroasa pentru a se supune regulilor biologice si ecologice specifice unei specii de animale care traieste mai mult sau mai putin salbatic intr-un ecosistem uman" - prima parte este corecta cea dea doua nu - cel putin experienta Bucurestiului(si nu numai!) ne demonstreaza ca "factorii limitatori" sunt extrem de "limitati" la randul lor
2a)"Cainii comunitari, maidanezii, constituie o populatie stabila si foarte dinamica" - statisticile pe Bucuresti iarasi va contrazic! in loc ca numarul lor total sa fie "stabil" e in crestere! probabil domnii pe care ii citati n-au luat in considerare cazul Bucurestiului! Cat cifrele pe care d-vs le raportati la Bucuresti cred ca nu sunt corecte
http://www.ziare.com/social/capitala/numarul-maidanezilor-din-capitala-o-necunoscuta-885310
http://businessday.ro/05/2010/cum-rezolvam-problema-cainilor-comunitari-ii-omoram-sau-ii-sterilizam/
probabil 50k, e doar cifra celor inregistrati in ultimul an...
Cat despre eutanasiere, argumentele d-vs ma fac sa zambesc: "cea mai ineficienta" - probabil imi veti da un exemplu de caine eutanasiat, care s-a mai intors de vreo trei ori in adapost pe percursul "vieti de apoi"(in sprijinul financiar al ong-urilor) si care a mai muscat cativa oameni ulterior eutanasierii. Si-mi place si argumentul cu ritmul "draconic" necesar pentru euhanasiere, prin comparatie cu sterilizarea... "intrucat animalele reintroduse nu se mai inmultesc".
"Intre 2001 si 2008, in Bucuresti s-a aplicat metoda prinderii si a eutanasierii, de data aceasta dupa metode mai umane conform datelor oficiale, dupa cateva zile de internare in adapostul ASA.Metoda nu a dat roade, asa ca Primaria generala a inceput sa aplice metoda sterilizarii si returnarii in teritoriu spre sfarsitul lui 2008."
Gresiti! Numarul cainilor a coborat drastic in acea perioada, iar "metoda nu a dat roade" se cheama legea "Marinescu" care a interzis eutanasierea..(dezinformati???)
Daca tot facem calcule, de ce ati luat ca referinta un interval de timp de un an si nu 2-5 ani? De ce nu a-ti refacut calculele in aceleasi coordonate si pentru sterilizari??? mai ales ca se practica re-sterilizarea, re-re-sterilizarea, etc
Haideti sa nu reinventam apa calda!
PS: alocatia LUNARA pentru un caine in adapost e intre 300-750RON... cea pentru un copil variaza intre 30-200RON...MORAL, MAI AU ROST CALCULELE D-VS?
Extrem de interesant si extrem de echilibrat articolul.
As putea adauga doar atat:
6 – Izolarea ghenelor si altor surse de gunoi, schimbarea modului in care se arunca gunoiul: Capmania trebuie dublata de cea de constientizare a faptului ca hranirea VOLUNTARA a cainilor fara stapan (ca de altfel a altor populatii salbatice:ursi/lebede/porubmei) este interzisa si pedepsita.
7. (Cel mai important) Modificari regislative care sa permita aceste campanii.
7.1.
In Romania HRANIREA VOLUNTARA nu este interzisa deci NU ESTE PEDEPSITA drept urmare izolarea ghenelor nu are nici un efect sunt persoare care anuleaza acest efort in mod voluntar,
7.2.
In Romaina EUTANASIEREA cainilor ESTE INTERZISA. Polibilititatea eutanasierii cainilor (si nu eutanasierea lor efectiva), ar creste eficineta a campaniilor de adoptii. O solicitare de ridicare in vederea eutanasierii unui caine din partea unei persoeane va putea genera hotararea de a adopta a unei alte persoane.
In aceeasi linie, sterilizarea cainilor din gospodarii se poate face mai usor prin metode de persuasiune legate de faptul ca abandonul este deja interzis si pedepsut.
Multumesc pentru pareri! Astept si alte idei. E minunat ca acest subiect a starnit atatea comentarii rationale si pertinente.
pentru ECHOS
Vor reusi sa tina pasul cu ritmul reproducerii din simplul motiv ca daca sterilizezi un caine, iti raman din ce in ce mai putini de sterilizat, plus ca ONGurile nationale si internationale vor avea un aport foarte mare in asta, vor sponsoriza asta la randul lor, asa cum au facut si pana acum. Daca autoritatile doar vor omori un caine, altul ii va lua locul in teritoriu(abandonat sau venit din alta zona in cautarea resurselor de hranasi teritoriu disponibile) , iar populatia si in special ONGurile vor sabota la greu actiunile de capturare si omorare. La asta se referea Vlad cand a zis ca un caine omorat va fi inlocuit (evident ca nu se refera la acelasi caine, daca asta ai inteles tu!)Comparati cele doua cazuri extreme de aplicare de solutii si vedeti eficienta: Bucuresti-unde s-au omorat 7 ani la greu(si rezultatul s-a vazut) si Oradea, unde s-a sterilizat si returnat 5 ani, iar rezultatele se vad clar(de la 4000 la 600). Cat despre eliminarea intregii agresivitati prin sterilizare, unde ai vazut tu ca zice cineva de asta? Sterilizarea elimina posibilitatea inmultirii cainilor, ramanerea in teritoriu permite stabilizarea numarului populatiei canine dintr-un teritoriu, formate din caini blanzi si acceptati de comunitate, cei agresivi (adica cei care ataca neprovocati, asta fiind definitia legala) trebuind luati in adaposturi. Daca-i omori, nu faci decat loc altor caini din zonele invecinate sau proaspat abandonati, despre care nu stii nimic si care pot fi noul potential pericol. Daca pastrezi aceiasi caini(dar sterilizati, cunoscuti si blanzi) intr-un teritoriu, ai mai multa siguranta, control, ei nu se mai inmultesc, nu se mai bat pe femelele in calduri, femelele nu mai sunt agresive aparandu-si puii si deci da, sterilizarea si ramanerea in teritoriu vor elimina o parte din cauzele multor muscaturi. Iar in foarte multe tari asa zis civilizate NU se practica eutanasia cainilor sanatosi, nerevendicati (in afara de Anglia, SUA (in unele adaposturi), tocmai am facut un sondaj zilele trecute pe mai multe grupuri de discutii cu membri din mai multe tari. Deci stiu ce se intampla in Germania, Franta, Olanda, Belgia, Italia, Bulgaria etc.
Pentru Tudor: A da de mancare unui caine sau unui om din strada e o dovada de altruism si compasiune. Cei care dau de mancare cainilor sau dau un ban cersetorilor nu o fac cu intentia sa incurajeze inmultirea lor. Deci a dori ca aceste acte de generozitate sa fie pedepsite de lege... mi se pare ca nu-ti prea face onoare. Sa fie ILEGAL si PEDEPSIT sa ai mila?! Mi se pare OK sa pedepsesti lasarea ghenelor neacoperite,abandonul, nesterilizarea cainilor din proprietate privata, lasarea unui animal sa sufere de foame si de lipsa conditiilor de trai de baza, sa bati un animal, dar sa-l hranesti? Tu te auzi? Zau! Nu faptul ca oamenii hranesc animalele le face sa se inmulteasca (asta doar le face sa reziste mai bine in strada) ci lipsa unor programe de CONTROL a REPRODUCERII. In Oradea crezi ca oamenii nu mai hranesc maidanezii, de s-au imputinat de la 4000 la 600?Ba ii hranesc mult si bine; numarul maidanezilor s-a redus datorita STERILIZARII si RETURNARII.
Maidanezi trebuie eutanasiati fara drept de apel .
Maidanezi sa fie eutanasiati si zoofilii castrati si impuscati
Excelent studiul, si perfect REAL. Problema este ca perceptia romanilor este cu totul alta, datorita lipsei de educatie , si datorita faptului ca romanii sint foarte usor manipulabili. Manipulare practicata de anumite segmente ale societatii in functie de interese proprii sau politice.
Un excelent material. Poate ar fi trebuit mai mult insistat pe faptul ca daca s-ar fi respectat legislatia in vigoare, cu toate hibele ei, lucrurile nu ar fi fost acum scapate de sub control. Daca populatia ar fi mai educata si cu mai mult simt civic, de asemenea, multe drame ar fi putut fi evitate. Desi are parghiile la indemana, Oprescu vrea sa se spele pe maini, pasand responsabilitatea in carca bucurestenilor. Alti bani cheltuiti (citeste furati)! Nu masacrul in masa al cainilor comunitari este solutia, ci aplicarea programelor de control si limitare a reproducerilor, pedepse drastice pentru abandon si pentru cei care isi dau/lasa cainii la monta fara a avea dreptul. Din pacate, evenimentele din ultimele zile demonstreaza inca odata cat de handicapata este societatea romaneasca, cu cata nonsalanta refuza sa-si asume responsabilitati. Inainte de a vorbi despre ce fac animalele cand sunt in haita, uitati-va la oameni. Chiar daca este pe treapta de sus a lantului trofic, cand e vorba de instincte, homo sapiens se dovedeste a fi cel mai crud.
5 – Cainii nu musca decat provocati. Daca te-a muscat un caine inseamna ca l-ai sacait tu sau altul inaintea ta.
Cel putin incert!
Pe cuvantul tau ca e incert?
Maidanezii te musca oricind au ei chef pentru ca asta este rolul lor sa isi apere teritoriul . Numai un idiot poate sa aberare ca madianezii nu musca neprovocati .
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire